Escape from Alcatraz Triathlon 2016 – Evadare reusita si obiectiv indeplinit cu succes.
Daca anul trecut obiectivul tinta a fost Campionatul Mondial de Cross Triatlon, Sardgena – Italia si o clasare pe locul 54 , anul acesta OBIECTIVUL TINTA a fost Escape from Alcatraz Triathlon, San Francisco – USA.
Pot spune ca, (pentru mine) rezultatul a fost un real succes o clasare pe Locul 58 OverAll si locul 6 printre cei de varsta mea.
La cursa au participat 2000 de concurenti din mai multe tari (peste 40) printre care si Campionul Mondial de IronMan de la Kona Hawaii 2014 : Andy Pots clasat pe locul 5 OverAll, Greg Bennett clasat pe locul 4 si Laura Bennett clasata pe locul 59, precum si doi sportivi ce vor reprezenta SUA la JO de la Rio, Sarah Haskins si Joe Maloy – castigatorul cursei.
Asteptarile mele erau sa termin cursa in prima suta de concurenti ceea ce sa si intamplat iar pentru atingerea obiectivului am fost intr-un Training Camp de 5 saptamani in Israel unde m-am antrenat specific pentru aceasta cursa: inot fara costum in mare cu valuri de 1.5-2.5m unde temperatura nu depasea 19C, pentru proba de bicicleta am exersat pe coasta marii mediterane cu vant puternic iar majoritatea alergarilor le-am facut pe nisip si printre plantatiile de banani.
Despre cursa:
Cu o ora inainte de start (06:30), feribot’ul incarcat cu cei 2000 de “detinuti” a plecat de la Pier3 catre Penitenciarul Federal de Maxima Securitate Alcatraz. Odata pozitionat la o distanta de cativa zeci de metrii de insula, toti cei 2000 de concurenti au sarit in apele inghetate – 9 grade Celsius – ale Oceanului Pacific in mai putin de 8 minute.
Pentru mine ziua cursei a inceput la ora 03:00 dimineata cand m-am trezit fara ajutorul ceasului si fara vreo emotie – este parte din visul meu iar in vis nu ai emotii – aveam cipul pe picior si bagajul facut cu o seara inainte asa ca am mancat cate ceva si prin fata ochilor mi-a aparut chipul lui Vasi – mi-am amintit cum mancam noi orez din aceiasi farfurie anul trecut inainte de TransFier – ce vremuri !
La ora 04:00 se deschide zona de tranzitie asa ca am plecat de la hotelul aflat langa Financial City catre Marina Green aflata la ~5km.
Afara este intuneric bezna asa ca aprind cele doua luminite Knog Blinder si aleg un drum mai lung dar plat dealungul docurilor aflate pe malul oceanului.
Odata ajuns la Marina Green, imi sunt verificate franele bicicletei si starea tehnica, sunt identificat iar apoi merg la rastel unde imi plasez bicicleta, casca, ochelarii si adidasii de concurs, sting luminitele, memorez pozitia si ma indepartez catre iesirea din T.
Este ora 04:45 si zeci de autocare asteapta la Marina Green “detinutii” la iesirea din T pentru a ii transporta 5km catre Pier3 pentru imbarcarea pe feribot.
Pentru mine este suficient timp asa ca pornesc in alergare catre Pier3 trecand pe la Fort Mason, Aquatic Park, Fisherman’s Warf si strabat toate dock-urile de la Pier47 pana la Pier3 locul de unde urmeaz a fi imbarcat.
La ora 06:00 ma imbarc pe feribot imbracat in costumul de “detinut”(neopren) si ciorapi cu promisiunea ca restul hainelor si adidasii imi vor fi returnate dupa executarea pedepsei.
Este agitatie mare pe puntea feribotului iesit in larg, am noroc ca sunt pozitionat in sectiunea cu sportivii Pro unde oamenii sunt relaxati dar vuietul celorlalti este psihotic – in mintea mea este liniste iar chipul imi este stanca – apare o senzatie . . . . ma ridic in picioare iar in cateva momente costumul imi este inundat si simt o eliberare – ma asez relaxat . . . mai am putin pana la Alcatraz.
La ora 07:25 feribotul este pozitionat in partea de Est a insulei Alcatraz in difuzoare se aud ultimele indicatii iar toti cei 2000 de oameni repeta in cor ” SWIM ACROSS THE RIVER”. Eu ma aflu in linia 2 chiar in spatele lui Greg Bennet si Andy Pots incerc sa ma strecor in prima linie pentru a evita imbulzeala dar un oficial scund si pus pe fapte tipa isteric la mine sa revin in linia 2.
Singura mea teama legata de acest concurs, dupa ce am urmarit filmuletele, a fost teama ca vreun Dorel sa imi sara in cap la start.
La ora 07:00 – sa dat startul – moment in care cei din prima linie, aflati in afara feribotului, prinsi cu mana de balustrada, au sarit in apa aflata la 3 metri de punte.
Pentru o fractiune de secunda am ezitat din cauza balansului feribotului – moment in care am fost imbrancit din spate de multime si intr-un final am avut impact cu apa.
Senzatia impactului cu apa este greu de descris in cuvinte dar prin antrenament devine suportabila; ceea ce conteaza pentru mine este sa ma indepartez de feribot si sa imi vad de drum prin apele reci ale Pacificului. . . . de preferat singur – asa cum am visat.
Cand esti singur nu ai pe cine sa dai vina – tot ceea ce faci este in favoarea sau in defavoare ta – fiecare actiune este cuantificata in timp real.
Cum obisnuieste sa zica un unchi de-al meu:
” Omule, esti propriul tau dusman! ” – Dan.K
Pentru mine, proba de inot a masurat 3400m pe care i-am inotat in zona 3 si zona 4 de efort in 45 de minute iar “din partea casei” am avut valuri de 1.8m cauzate de vantul ce sufla cu 34km/h din sens opus directiei mele de deplasare, curenti oceanici, o temperatura a apei de 9 grade Celsius iar pe alocuri ceva mai scazuta si vietati marine pe care nu am avut ocazia sa le intalnesc.
Desii organizatorul a recomandat folosirea castii de neopren si a sosetelor termice eu am preferat sa inot cu o singura casca de silicon (cea primita in kit), ochelari si costum de neopren.
Tot marketingul competitiei se invarte in mare parte jurul probei de inot – care, din cate am inotat pana acum . . . si am inotat la ceva triatloane, ALCATRAZ ESTE O EXPERIENTA UNICA si fara nici o exagerare o proba PERICULOSA.
Odata sarit in apa nu mai exista cale de intoarcere – socul este atat de puternic incat in momentul in care vrei sa tragi aer – apare starea de sufocare – desii “motorul este turat” maxim, organismul incepe sa isi incetineasca functiile datorita scaderii temperaturii.
Fara antrenament specific, un organism puternic si o minte limpede acest joc devine periculos.
Desii in apa au sarit toti cei 2000 de concurenti eu am inotat singur – aveam traseul in minte si increderea ca voi reusi – nu mi-a fost usor – am avut momente cand valurile ma izbeau din toate directiile si am baut cel putin jumatate de litru din apa oceanului iar uneori, Podul Golden Gate abia ce il zaream.
Odata iesit din apa, singura optiune a detinutului evadat din Alcatraz este fuga pana la zona de tranzitie – descult 800m.
Traseul de bicicleta a avut profil valurit iar vantul care sufla cu putere de pe coasta oceanului pacific, la facut si mai interesant de parcurs.
Desii pare un fleac, abia pe bicicleta am inceput sa imi simt talpile proaspat dezghetate care se scaldau in suc propriu datorita ranilor.
Intrat pe traseul de bicicleta am inceput sa prind concurenti iar dupa ce am prins vreo 15-20 am inceput sa imi pun intrebari de genul:
– oare, chiar atat de slab am inotat ?
– cum este posibil sa mearga atat de slab tocmai la bicicleta?
Usor, usor am inceput sa imi raspund singur la intrebari dar acest lucru avea sa se intample abia dupa sfarsitul cursei.
Copil fiind ma uitam cu gura cascata la filmul politist ” Strazile din San Francisco ” si tare-mi mai placea – acum insa, sunt pe bicicleta si urc pe una din strazi iar din sens opus apare primul concurent in pozitie de TT coborand cu peste 70km/h
Peisajul este unul de poveste, se pleaca de la Marina Green strabatand Crissie Fields, apoi se urca pe cateva serpentine pana la baza podului Golden Gate . . . iar dupa escaladarea catorva strazi se coboara pe o autostrada (inchisa special pentru aceasta competitie) si se continua dealungul coastei Oceanului Pacific.
In a doua parte a segmentului de bicicleta, pe masura ce ma apropiam de T2 am inceput sa accelerez tocmai pe acele portiuni unde asfaltul prezenta mici “eroziuni”, in curbe, pe urcari . . . . oriunde puteam “ciupi” cateva secunde.
Incepand de anul acesta #Saucony este noul meu partener in materie de pantofi de alergare iar pentru aceasta cursa am optat pentru o varianta de Trail desii cu Saucony Fast Witch as fi castigat secunde pretioase dar am preferat confortul si siguranta.
Traseul de alergare este memorabil – urcari si coborari – pe asfalt & pe trail – pe nisip & pe pamant – pe scari & rapel.
Desii am zis mai devreme despre proba de inot ca este o experienta unica, atat proba de bicicleta cat si cea de alergare fac din aceasta competitie o adevarata provocare.
Pot spune ca am pregatit aceasta competitie in cel mai mic detaliu iar rezultatul a fost unul pe masura.
Datorita sustinerii de care am avut parte din partea partenerilor mei, am ajuns sa concurez cu cei mai buni sportivi ai momentului, am beneficiat de echipament de ultima generatie si am reusit sa ma adaptez specificului acestei curse atat la inot unde am folosit un costum ultraperformant iar in mod special la proba de bicicleta unde am optat pentru un set-up ce ma ajutat sa obtin avantaje competitive fata de ceilalti concurenti.
In ansablu ma declar multumit de rezultatul obtinut si astept cu nerabdare sa revin in tara . . . .
