Bezna – Frig – Vant – Ploaie

Ziua cursei incepe la ora doua iar dupa un mic dejun servit in miez de nopte, plec alaturi de Razvan insotitorul meu catre zona de start aflata la 30km distanta unde facem check-in’ul si pornesc la incalzire pe o ploaie torentiala si rece.

ora 04:00 ferrybotul de pe care urmeaza sa sarim, pleaca catre zona de start  iar toti cei 200barbati si 45 de femei sunt imbarcati . . .

ora 04:50 se dechide trapa – afara este inca bezna, ploua torential si primii concurenti sar in apa de 12grade celsius; mai sunt inca 10 minute pana la start si ma decid sa astept inca 8minute pe punte iar cu putin timp ca gongul sa bata sar in apa si ma asez in prim linie la start.

ora 05:00  gongul bate iar cele 245 de suflete inghetate pornesc lupta pentru supravietuire – este o lupta diferita de tot ceea ce ai intalnit pana acum: dupa cateva minute petrecute in apa membrele sunt complet amortite iar corpul, putin cate putin intra in stare de soc; nici gandurile nu mai sunt asa multe, miscarile au devenit mecanice iar tot ceea ce ramane este instinctul de supravietuire.

Tranzitia I – dupa 4046m inotati in 1h05minute incept sa alerg catre rastelul de bicicleta iar Razvan ma felicita pentru timpul de inot si ma incurajeaza spunandu-mi ca un concurent fara un picior se afla in fata si ca spera sa-l prind pana la final :))))

Desii concursul se desfasoara dupa regulamentul ITU, are si cateva particularitati cum ar fi:

• insotitorul este obligatoriu si are acces in zonele de tranzitie, si iti poate oferi suport dupa un regulament bine pus la punct.

• neexistand zone de alimentare pe traseu, insotitorul este obligat sa iti ofere tot ceea ce ai nevoie tinand seama de regulament

• nerespectare regulamentului de catre concurent si / sau insotitor poate duce la descalificare

Proba de bicicleta a inceput – cu 28km de urcare pe ploaie torentiala cand abia se crapa de ziua – exact ca intr-un film de Hitchkock – apoi a urmat vreo 20km pe un platou unde se puteau zari inca petice de zapada – iar temperatura nu depasea 3-4grade – imi amintesc la un moment dat am incercat sa ma asez in pozitia aero cand degetele s-au lipit de aerobar si pielea mi-a ramas pe ele – exact ca atunci cand iarna pui mana pe o clanta inghetata.

Razvan – suportul tehnic – a fost prezent in toate momentele cheie ale competitiei oferindu-mi tot ceea ce aveam nevoie in momentul in care aveam nevoie – imi amintesc ca eram inghetat complet si incepusem sa tremur necontrolat cand deodata a aparut Razvan parca de nicaieri cu un bidon de ceai fierbinte – pe creste se putea zari zapada iar afara ploia rece si vantul pareau a fi la ele acasa.

Obisnuit fiind sa ies la turele de bicicleta doar cand afara sunt peste 20 de grade Celsius si soare – la norseman vremea a fost exact invers ( nici nu m-as fi asteptat sa fie altfel ) desii am tot sperat.
Pana la kilometrul 120 de bicicleta am tot depasit concurenti si simteam cum ma departez de altii dar pe la km140 au aparut urcarile pe serpentine – desii inca ma credeam zmeu – punctul culminant au fost cei aprox. 20km spre T2 care erau de fals-plat si coborare unde rulam cu +70km/h pe ploaie torentiala – inghetat fiind, eram depasit de catre unii si altii . . . pe sosea stratul de apa depasea 3cm.
Dupa cursa am aflat ca norvegianul Andreas Aaberg clasat pe locul 47, a rulat cu peste 90km/h spre T2 antrenanduse tot anul pe traseul cursei ( la fel ca si noi inainte de Transfier ).

La intrarea in T2, eram complet inghetat dupa cei 180km si 6h47minute – daca nu as fi avut bicicleta de care sa ma sprijit cel mai probabil m-as fi prabusit pe iarba.

Proba de alergare – mai exact cea de maraton vine abia dupa primele opt ore de concurs hai sa o numim “incalzire”!

Primii 27 de kilometrii din alergare sunt pe un traseu valurit cu un peisaj superb ce inconjoara un lac imens; apoi urmeaza ceea organizatorii numesc ” ZOMBIE HiLL” care sunt aproximativ 10km de urcare pe asfalt cu panta medie de 12%.

Odata iesit din T2, corpul a se adapteaza la noul tip de efort, incepe sa produca caldura, viteza de alergare creste, lui Razvan nu-i vine sa creada ca am revenit la viata iar primii 15km ii alerg ca intr-un triatlon Olimpic.

Dupa cum bine stim, orice minune dureaza trei zile in cazul meu a fost prima treime din proba de alergare – mai exact dupa kilometrul 15 mi sa taiat filmul in asa hal incat nici sa merg nu mai puteam – atunci m-am oprit la masina si ca sa nu stau degeaba, am inceput sa ma alimentez am imbracat straie curate si pantofi uscati (doar ce se oprise ploaia si soarele a rasarit ).

Ca prin minune, odata ajuns la Zombie Hill mi-am revenit ca prin minune si am reinceput sa recuperez pozitii in clasament ajungand in timp util la poarta ce permite accesul in munte; mai exact 4,7km cu ascensiune peste 1000m pe vertical.

La finalul Zombie Hill, din cei putiti care ajung, se face departajarea pentru tricoul Alb sau cel Negru criteriile fiind: vremea, timp, evaluarea starii de sanatate si numarul de concurenti. Odata inceputa ascensiunea concurentii sunt evaluati “ochiometric” de echipaje medicale plasate pe traseu iar evaluarea finala a fiecarui concurent se face la finalul Zombie Hill de catre o echipa medicala specializata; echipa, te poate opri din cursa / termini cursa cu tricoul alb pe un traseu alternativ / intrii in munte catre tricoul negru.

Intrati in munte, putini sunt cei care mai alearga iar regulamentul prevede ca insotitorul este obligatoriu traseul fiind, ” kilometru vertical” mai exact: o ascensiune peste o mie de metrii pe vertical in mai putin de 5km. Exact ce-mi doream sa fac la finalul primului meu IronMan!

Ascensiune se face pe grohotis, nu de putine ori m-am ajutat de maini sa escaladez stanci, Razvan era complet confuz: nu stia daca la urmatorul pas urmeaza sa ma prabusesc sau inca am puterea sa termin cursa ( dupa 15 ore de efort inuman nici eu nu eram sigur! ).

Varful muntelui era ascuns in ceata, abia vedeam la cativa metrii, Razvan ma intreba cum ma simt insa nu aveam puterea sa-i raspund desii muntele are doar 4.7km de ascensiune ma intrebam in gand oare cat mai este ?!

Despre Norseman XTREME Triathlon:

• este foarte greu de ajuns acolo – aproape imposibil !

• logistica este impresionanta iar echipa de suport face diferenta

• conditiile sunt extreme

#Veloteca   #TriSport  #Basica  #Merida  #Garmin

#RazvanStaicu  #Leikom  #MirceaSiAsociatii